les p'tits plaisirs d'une vie toute simple » moi.lolita

prima iubire nu se uită niciodată, dar nici nu se iartă.

ThePleasurist — Mon, 30 Jan 2012 19:10:26 +0000

nu e despre ea acest text. deși tot ce urmează unei prime mari iubiri e cumva despre ea. nici nu știu despre ce e acest text, deși eu îl scriu. îmi merge mintea în toate locurile de care m-am ținut departe în ultimele luni, iar inima a luat-o pe cărări străine mie. poate că e din cauza frigului sau a zăpezii sau a zâmbetului lui cald de dincolo de masă și a fâstâcelii mele odioase sau a acelui onomatopeic heiheihei rostit în reflector. vă voi ține la curent.

fetița cu o mie de riduri le avea pe inimă, nu pe față.

ThePleasurist — Tue, 24 Jan 2012 16:50:03 +0000

știam din ceilalți ani de după t. că nopțile de ianuarie sunt cele mai ciudate din întreg anul. m-au bântuit mereu aniversările noastre, ca două fantome care nu îmbătrânesc ele însele, ci doar adaugă câte un rid nou în fiecare an pe inima mea. vise cu unii bărbați care mi-au aparținut și cu alții cărora le-am aparținut, interminabile faux-pas-uri care durează câte șase ore, uneori chiar opt, în funcție de cum aud ceasul dimineața, strâng asupra mea nori de confuzie și cețuri de aer prea înghețat. din cauza nopților ăstora în care nici măcar sexul nu e bun am zile în care singurătatea apasă pe artere și nu lasă sângele să oxigeneze cum trebuie mintea.

să bem pentru asta

ThePleasurist — Mon, 23 Jan 2012 19:08:02 +0000

ar trebui să mă felicit, mai ales acuma când vinul roșu a coborât în tălpi. da, am două mari calități, pe care le-am dobândit prin muncă asiduă și încercări nenumărate. aș lua zece pe linie dacă ar concura cineva cu mine. zece cu felicitări de fapt. știu să transform orice bărbat mișto pe care îl întâlnesc într-un amic de încredere și să îmi apropii toate femeile care iubesc deja bărbații pe care i-aș iubi și eu. să mai bem niște vin pentru asta, asemenea calități sunt rarisime în ziua de azi.

sorrow. it’s in my honey, it’s in my milk.

ThePleasurist — Thu, 19 Jan 2012 21:44:23 +0000

dacă fericirea vine de-a valma (încă o mai aștept și din ce mi-amintesc așa obișnuia să vină), tristețea se împarte în mici picături, ca stropii care rămân pe colacul wc-ului și pe care domnișoarele uită să îl curețe. în doze mici s-a strecurat și în oasele mele zilele astea și m-a înțepat pe la umeri, genunchi și coate (și-un pic la inimă, unde nu e os, ci mai degrabă zgârci-zgribulit-de-frig-și-prea-mare-liniște), ca atunci când indicele de umiditate depășește o valoare unanim admisă. cumva e normal, singurătatea hotelurilor, satele de la margine de drum, copiii care se joacă fără jucării, bărbații cu tricouri mulate care mănâncă spaghetti într-o bucătărie goală, ninsoarea molcomă, rachiul de gutui pe stomacul gol, prietenele frumoase ale tipilor pe care îi vedeam ținându-mă de mână, oamenii prea răbdători cu viața, melodiile care conțin cuvinte prea grele ca să le mai pot digera mă întristează de numa’.

memoria nu ne aparține. le aparține.

ThePleasurist — Sun, 18 Dec 2011 21:50:01 +0000

e incredibil cum mici gesturi neimportante te târăsc pe firul memoriei și te uită în timpi îndepărtați. mâna ta întinzându-se după sticla de cola mi-a fulgerat în minte diminețile când primul lucru pe care îl făceai era să deschizi frigiderul și o cutie de cola. fâsâia ușor, de parcă și ea era dormită, nu numai noi. apoi, invariabil, ne apucam să spunem nimicuri, ca doi oameni care nu au știut nici să spună bună, darămite la revedere. tu, în holul îngust, zâmbind adormit și dorindu-mi o zi ușoară; eu, în holul străin și îngust, încercând să par calmă și plecând mereu cu o întrebare în plus în suflet. cred că dacă n-am reține gesturile astea neimportante, memoria noastră ar fi mai goală și mai a nimănui.

there’s no greater spam than love

ThePleasurist — Tue, 06 Dec 2011 21:50:29 +0000

să ai inboxurile pline. de cuvinte deșucheate, melodii șarmante și povești dulci. și inima goală.

got caught by the karma police

ThePleasurist — Fri, 18 Nov 2011 21:04:06 +0000

ai încercat vreodată să iei karma în serios? să vezi de ce nu merg unele lucruri și să îndrepți trecutul ca pe o foaie mototolită, doar-doar o să te vindeci de fantome? dacă nu ai încercat, nu te obosi. oamenii din trecut trăiesc bine mersi și fără spasmele tale; amintirile vor fi în timp estompate de nopți cu alcool, iar poliția karmei te prinde chiar și dacă nu ai depășit viteza legală. și dacă nu te prinde acuma, nu uită și cu prima ocazie te doboară fără milă. deja tag.urile cu moi.lolita au un avans considerabil în fața tag.urilor cu love.etc.

conscience. la science des cons

ThePleasurist — Mon, 14 Nov 2011 21:24:31 +0000

și ce mai de spus aici? după ce voi așeza karma la locul ei, bucată cu bucată, o să găsesc vreo modalitate s-o fac iarăși țăndări, că așteptarea fericirii e întotdeauna mai mișto de trăit decât fericirea în sine.

1 nu-l aduce după sine pe 2

ThePleasurist — Sat, 12 Nov 2011 14:46:28 +0000

toamna e fie pentru îndrăgosteală acută – ultimii fluturi înainte de îngheț se zbat printre mațe și toate cele, vor să iasă prin gât și tot ce reușesc e să îți înroșească ție obrajii -, fie pentru suferințe dramatice cauzate de idei alandala și gânduri închipuite. fată norocoasă din fire, am avut parte de ambele. și cum norocul e deplin, fix în ordinea asta.

să-ţi ocupe cineva inima cum ocupă unii wall street

ThePleasurist — Thu, 10 Nov 2011 15:10:40 +0000

sălta biata inimă ca un copil pe tramburină şi tot ce mi-a trecut prin minte ca să o opresc a fost să comand un pahar cu vin. am agitat-o şi mai tare, se pare, mai că s-a împleticit traversând sala plină de cupluri. nici ea nu ştia ce să facă, aşa că nu avea sens să mă învinuiască pe mine pentru alegerea cu vinul, şi s-a ascuns dintr-un salt de peşte pe lac în buchetul de lalele galbene pe care l-am întins cu ochii închişi. am plecat apoi tiptil, părăsind-o ca o laşă între florile primăvăratice.