les p'tits plaisirs d'une vie toute simple » lafilledanslemiroir

pièce touchée, pièce jouée

ThePleasurist — Mon, 09 Jan 2012 15:09:47 +0000

există această regulă nescrisă a şahului (sau poate e chiar scrisă, cărţi în domeniu n-am citit, mi s-a explicat la pat doar), că atunci când atingi piesa, trebuie să o şi joci. iar dacă tu ai ticuri nervoase sau nebuneli pe creier şi nu te poţi abţine, dar nici nu vrei ca apoi să fii obligat să faci mutarea, zici un sincer j’adoube. cred că perşii ăia se inspiraseră din viaţă atunci când au instituit această strategie binefăcătoare şi salvatoare. păi mă gândesc că dacă îţi place de cineva şi îi fuţi minţile cu diverse, e ca şi cum atingi piesa, deci e necesar să duci mişcarea până la capăt, să joci totul, cum ar veni. iar dacă nu vrei nimic serios, ci numai o joacă fără de consecinţe, zici un sincer j’adoube şi totul devine mai simplu şi mai corect. ca’n şah.

vizita

ThePleasurist — Fri, 06 Jan 2012 19:18:56 +0000

altă dată, piotr îmi adusese flori. și bomboane de ciocolată, pe care mi le servea una câte una cu degetele tremurânde. mă amuzau aceste mici atenții din partea lui, de parcă își imagina că nu va avea parte de sex dacă nu le face. ca și vorbele spuse în timp ce intra-ieșea din mine: mi-a fost dor de tine. nu zic că nu m-au emoționat toate aceste gesturi și cuvinte, dar dacă era să dau acolo pe loc un exemplu de lucru făcut în van le-aș fi enumerat pe negândite.

2011

ThePleasurist — Wed, 21 Dec 2011 15:13:36 +0000

nopţile de sex pe cea mai aleasă muzică din ce mi-a fost dat să ascult
fluturii din stomac care şi-au luat zborul într-o noapte cu gust de portocale
beatlesu’ cântat între aşternuturi de hotel
o fericire care-a durat o săptămână
zâmbetul rătăcit printre dărămăturile de la matache
27 de minute adunate secundă cu secundă
băiatul cu ochi aşa de albaştri că puteai face baie în ei
inima tresărindă dintre nişte lalele galbene
un om care părea o poză 3D mergând printre alţi oameni
dansul cu râsete şi pupat şi pipăit pe gică petrescu
părul meu mirosind a ne-mine şi inexistenţa unei legi care să interzică asta
poheme erotice invadându-mi căsuţa poştală

hey, jude, love me do

ThePleasurist — Mon, 05 Dec 2011 19:18:17 +0000

se pare că memoria refuză să mă servească așa cum o făcea odinioară. sunt pasaje de conversație care îmi scapă. ce e mai grav e că sunt trăsături de oameni care redevin străine. nu mai știu dacă am spus cuvintele potrivite în unele nopți, cel mai probabil nu, dar ce contează dacă undeva printre găurile astea negre care se unesc și devin o mare închisă la culoare ies la iveală frânturi din ce a zis sau făcut celălalt. fredona beatles pentru mine, mie, numai mie, fără să știe că eu fără beatles uneori n-am aer. și cine știe ce am zis eu, trebuie că am râs, asta fac mereu când toate cuvintele bune le are celălalt.

never let me go, varianta for strangers

ThePleasurist — Sun, 04 Dec 2011 15:33:06 +0000

n’aveam de unde să știu în ziua aia cu soare, în care am băut prosecco pe la fiecare masă liberă și am luat orașul la pas și am gândit că e un loc bun de plimbat cu un băiat seara, care să îți spună lucruri neauzite de mult, că toate aceste gânduri se vor împlini o zi și câteva pahare de vin roșu mai târziu. e frig ca naiba și orice râs la citatele tale în latină îmi provoacă spasme de frig, deja nu-mi mai simt un picior, același pe care spre dimineață l-ai prins între picioarele tale. un fel de never let me go într-un oraș și-o țară străine nouă. dar, ca’n film, a trebuit să plec, orașul mirosea a iarnă la șapte dimineața și era tăcut ca un pește, părul meu se încâlcise între mâinile tale și în urechi îmi răsunau cuvintele tale rostite rar: Ilikeyou.

the eternal hopefulness of the human heart*

ThePleasurist — Thu, 24 Nov 2011 22:09:39 +0000

n-aș defini cu dor gândurile la nopțile lungi cu sticle de vin alb demisec, râsete gălăgioase ca între vechi amici (“ca” produce o comparație, că noi numai vechi sau amici sau aceste două cuvinte alăturate nu suntem), câte un film de autor presărat pe alocuri, țigări creatoare de fantome care aleargă prin casă și ne gâdilă pe spate, pahare sparte (n-ai spart cu nimeni atâtea pahare câte ai spart cu mine o vară), recitaluri de poezie sau de ce-o mai fi ea, povești despre foști și foste (în care nimeni nu avea vreun nume sau vreo vârstă sau vreo eră), măsline înfulecate când mijea de ziuă, diminețile când ne culcam amețiți de lungimea nopții (eu spuneam noaptebună, tu bunădimineața). cel mai probabil cu melancolie.

* the sense of an ending, julian barnes

memory loves you

ThePleasurist — Sun, 30 Oct 2011 17:28:25 +0000

o casă nouă, albă și curată, nu îți garantează o viață nouă, albă și curată. la mémoire sale lucrează și nu te lasă să dormi. ceaiul ăsta pe care îl beau acuma, adus dintr-un oraș împărțit cândva cu t., miroase acut a o toamnă din budapesta. dar nu asta e cel mai grav. de multă vreme t., oricare t. ar fi, nu mai creează vreo tresărire, semn că timpul vindecă, iar memoria nu iartă. grave sunt frânturile de amintiri, ca niște bucăți de publicitate subliminală, care îmi apar când mintea încearcă să respire. propoziții-ultimatum de tipul: era vară când ne-am tăvălit ultima oară prin așternuturi, sunt oare singura tipă cu care ai înscris recorduri, n-ai fost cel mai performant amant al meu, dar cu siguranță cel mai mișto etc. și peste toate cântă miles kane cum că sunt divină. și de vină, aș plusa.

ziua bună se cunoaște de dimineață

ThePleasurist — Fri, 19 Aug 2011 11:46:46 +0000

e aproape șapte, roțile tramvaiului lovind șinele se aud rar, iar soarele mijește prin perdea. deschid ochii și te găsesc gol lângă mine, un bărbat gol și perfect întins pe canapea. te privesc preț de câteva secunde bune, tu nu clipești. știi, mi-am dorit mereu să trezesc un bărbat prin simțuri, ca în episodul ăla de început de californication. înainte să văd episodul ăla mi-am dorit ca un el să doarmă gol, perfect drept și liniștit, iar eu să i-o trezesc la viață. nu pot rezista tentației și mă aplec ritmic deasupra ta. mai întâi gemi, apoi te trezești. zâmbești, zâmbesc. bună dimineața.

din înțelepciunea zilei de miercuri

ThePleasurist — Wed, 17 Aug 2011 14:28:55 +0000

inimile frânte de femei dor mai mult şi mai apăsat decât alea frânte de bărbaţi.

legea mecanicii organelor

ThePleasurist — Thu, 11 Aug 2011 13:27:44 +0000

când îți prinzi urechile în sex, începe să îți scârțâie inima.