se pare că memoria refuză să mă servească așa cum o făcea odinioară. sunt pasaje de conversație care îmi scapă. ce e mai grav e că sunt trăsături de oameni care redevin străine. nu mai știu dacă am spus cuvintele potrivite în unele nopți, cel mai probabil nu, dar ce contează dacă undeva printre găurile [...]
n’aveam de unde să știu în ziua aia cu soare, în care am băut prosecco pe la fiecare masă liberă și am luat orașul la pas și am gândit că e un loc bun de plimbat cu un băiat seara, care să îți spună lucruri neauzite de mult, că toate aceste gânduri se vor împlini [...]
n-aș defini cu dor gândurile la nopțile lungi cu sticle de vin alb demisec, râsete gălăgioase ca între vechi amici (“ca” produce o comparație, că noi numai vechi sau amici sau aceste două cuvinte alăturate nu suntem), câte un film de autor presărat pe alocuri, țigări creatoare de fantome care aleargă prin casă și ne [...]