les p'tits plaisirs d'une vie toute simple

prima iubire nu se uită niciodată, dar nici nu se iartă.

ThePleasurist — Mon, 30 Jan 2012 19:10:26 +0000

nu e despre ea acest text. deși tot ce urmează unei prime mari iubiri e cumva despre ea. nici nu știu despre ce e acest text, deși eu îl scriu. îmi merge mintea în toate locurile de care m-am ținut departe în ultimele luni, iar inima a luat-o pe cărări străine mie. poate că e din cauza frigului sau a zăpezii sau a zâmbetului lui cald de dincolo de masă și a fâstâcelii mele odioase sau a acelui onomatopeic heiheihei rostit în reflector. vă voi ține la curent.

fetița cu o mie de riduri le avea pe inimă, nu pe față.

ThePleasurist — Tue, 24 Jan 2012 16:50:03 +0000

știam din ceilalți ani de după t. că nopțile de ianuarie sunt cele mai ciudate din întreg anul. m-au bântuit mereu aniversările noastre, ca două fantome care nu îmbătrânesc ele însele, ci doar adaugă câte un rid nou în fiecare an pe inima mea. vise cu unii bărbați care mi-au aparținut și cu alții cărora le-am aparținut, interminabile faux-pas-uri care durează câte șase ore, uneori chiar opt, în funcție de cum aud ceasul dimineața, strâng asupra mea nori de confuzie și cețuri de aer prea înghețat. din cauza nopților ăstora în care nici măcar sexul nu e bun am zile în care singurătatea apasă pe artere și nu lasă sângele să oxigeneze cum trebuie mintea.

să bem pentru asta

ThePleasurist — Mon, 23 Jan 2012 19:08:02 +0000

ar trebui să mă felicit, mai ales acuma când vinul roșu a coborât în tălpi. da, am două mari calități, pe care le-am dobândit prin muncă asiduă și încercări nenumărate. aș lua zece pe linie dacă ar concura cineva cu mine. zece cu felicitări de fapt. știu să transform orice bărbat mișto pe care îl întâlnesc într-un amic de încredere și să îmi apropii toate femeile care iubesc deja bărbații pe care i-aș iubi și eu. să mai bem niște vin pentru asta, asemenea calități sunt rarisime în ziua de azi.

sorrow. it’s in my honey, it’s in my milk.

ThePleasurist — Thu, 19 Jan 2012 21:44:23 +0000

dacă fericirea vine de-a valma (încă o mai aștept și din ce mi-amintesc așa obișnuia să vină), tristețea se împarte în mici picături, ca stropii care rămân pe colacul wc-ului și pe care domnișoarele uită să îl curețe. în doze mici s-a strecurat și în oasele mele zilele astea și m-a înțepat pe la umeri, genunchi și coate (și-un pic la inimă, unde nu e os, ci mai degrabă zgârci-zgribulit-de-frig-și-prea-mare-liniște), ca atunci când indicele de umiditate depășește o valoare unanim admisă. cumva e normal, singurătatea hotelurilor, satele de la margine de drum, copiii care se joacă fără jucării, bărbații cu tricouri mulate care mănâncă spaghetti într-o bucătărie goală, ninsoarea molcomă, rachiul de gutui pe stomacul gol, prietenele frumoase ale tipilor pe care îi vedeam ținându-mă de mână, oamenii prea răbdători cu viața, melodiile care conțin cuvinte prea grele ca să le mai pot digera mă întristează de numa’.

pièce touchée, pièce jouée

ThePleasurist — Mon, 09 Jan 2012 15:09:47 +0000

există această regulă nescrisă a şahului (sau poate e chiar scrisă, cărţi în domeniu n-am citit, mi s-a explicat la pat doar), că atunci când atingi piesa, trebuie să o şi joci. iar dacă tu ai ticuri nervoase sau nebuneli pe creier şi nu te poţi abţine, dar nici nu vrei ca apoi să fii obligat să faci mutarea, zici un sincer j’adoube. cred că perşii ăia se inspiraseră din viaţă atunci când au instituit această strategie binefăcătoare şi salvatoare. păi mă gândesc că dacă îţi place de cineva şi îi fuţi minţile cu diverse, e ca şi cum atingi piesa, deci e necesar să duci mişcarea până la capăt, să joci totul, cum ar veni. iar dacă nu vrei nimic serios, ci numai o joacă fără de consecinţe, zici un sincer j’adoube şi totul devine mai simplu şi mai corect. ca’n şah.

vizita

ThePleasurist — Fri, 06 Jan 2012 19:18:56 +0000

altă dată, piotr îmi adusese flori. și bomboane de ciocolată, pe care mi le servea una câte una cu degetele tremurânde. mă amuzau aceste mici atenții din partea lui, de parcă își imagina că nu va avea parte de sex dacă nu le face. ca și vorbele spuse în timp ce intra-ieșea din mine: mi-a fost dor de tine. nu zic că nu m-au emoționat toate aceste gesturi și cuvinte, dar dacă era să dau acolo pe loc un exemplu de lucru făcut în van le-aș fi enumerat pe negândite.

2011

ThePleasurist — Wed, 21 Dec 2011 15:13:36 +0000

nopţile de sex pe cea mai aleasă muzică din ce mi-a fost dat să ascult
fluturii din stomac care şi-au luat zborul într-o noapte cu gust de portocale
beatlesu’ cântat între aşternuturi de hotel
o fericire care-a durat o săptămână
zâmbetul rătăcit printre dărămăturile de la matache
27 de minute adunate secundă cu secundă
băiatul cu ochi aşa de albaştri că puteai face baie în ei
inima tresărindă dintre nişte lalele galbene
un om care părea o poză 3D mergând printre alţi oameni
dansul cu râsete şi pupat şi pipăit pe gică petrescu
părul meu mirosind a ne-mine şi inexistenţa unei legi care să interzică asta
poheme erotice invadându-mi căsuţa poştală

memoria nu ne aparține. le aparține.

ThePleasurist — Sun, 18 Dec 2011 21:50:01 +0000

e incredibil cum mici gesturi neimportante te târăsc pe firul memoriei și te uită în timpi îndepărtați. mâna ta întinzându-se după sticla de cola mi-a fulgerat în minte diminețile când primul lucru pe care îl făceai era să deschizi frigiderul și o cutie de cola. fâsâia ușor, de parcă și ea era dormită, nu numai noi. apoi, invariabil, ne apucam să spunem nimicuri, ca doi oameni care nu au știut nici să spună bună, darămite la revedere. tu, în holul îngust, zâmbind adormit și dorindu-mi o zi ușoară; eu, în holul străin și îngust, încercând să par calmă și plecând mereu cu o întrebare în plus în suflet. cred că dacă n-am reține gesturile astea neimportante, memoria noastră ar fi mai goală și mai a nimănui.

there’s no greater spam than love

ThePleasurist — Tue, 06 Dec 2011 21:50:29 +0000

să ai inboxurile pline. de cuvinte deșucheate, melodii șarmante și povești dulci. și inima goală.

hey, jude, love me do

ThePleasurist — Mon, 05 Dec 2011 19:18:17 +0000

se pare că memoria refuză să mă servească așa cum o făcea odinioară. sunt pasaje de conversație care îmi scapă. ce e mai grav e că sunt trăsături de oameni care redevin străine. nu mai știu dacă am spus cuvintele potrivite în unele nopți, cel mai probabil nu, dar ce contează dacă undeva printre găurile astea negre care se unesc și devin o mare închisă la culoare ies la iveală frânturi din ce a zis sau făcut celălalt. fredona beatles pentru mine, mie, numai mie, fără să știe că eu fără beatles uneori n-am aer. și cine știe ce am zis eu, trebuie că am râs, asta fac mereu când toate cuvintele bune le are celălalt.