demult am scris că am visat orașul ăsta. plângeam în vis când îl vedeam luminos în fața mea. să fi făcut până acum vreo patru vizite, de fiecare dată alte au fost motivele, dar parcă mereu mai frumos mi s-a părut. mâine o să coborâm lin dealul feleacului, prin curba ceea extrem de periculoasă, o [...]
întotdeauna zăpada fusese zăpadă în mimolandia. țurțurii reci și numai buni de lins atârnau iarnă de iarnă la streașina verde a casei. ajungeam la ei și îi rodeam până nu mai simțeam limba, pentru că în partea aia casa se înclina; era chiar în dreptul camerei de cărămidă roșie care mirosea acut a vin. aici [...]
prima chestie care îmi vine în minte când mă gândesc la ellen von unwerth este că dacă ar fi fost bărbat, ar fi fost nabokov. nici nu știu de ce cred asta, poate pentru că ellen reușește să găsească în privirile femeilor pe care le fotografiază candoarea și totodată sex-appeal-ul lolitei lui vladimir. lo, lola, [...]