plouă bine în orașul ăsta și e frigul frigurilor. oamenii de vârsta mea sunt ascunși cine știe pe unde, e doar miercuri și am rămas aici eu cu pantofii mei portocalii. și gândurile de bine. rarele gânduri de bine. camera de hotel e atât de curată, încât mi-e teamă să nu mă așez greșit, cum [...]
¶ tița
dacă ai fi un tablou de grigorescu, din ăla cu țărani români autentici, care toată viața și-au muncit pământul, pentru că nu și-au permis să facă decât școala primară, ai fi pictată în vârful unei căpițe. nu e nicio urmă de îndoială în acest lucru, de vreme ce dintre cei cinci frați ai tăi, dintre [...]
¶ vișine
e incredibil cum o vișină acră și dulce în același timp poate avea gustul zilelor când urcam pe acoperișul garajului și le culegeam ca mama să facă din ele compot, ca noi să ne stropim cu zeama lor roșie pe tricouri și față, ca tata să ne spună să nu mai roadem rășină de pe [...]