les p'tits plaisirs d'une vie toute simple » Capșa

coșmarurile de luni

ThePleasurist — Mon, 09 Aug 2010 16:00:31 +0000

o să ies într-o zi goală pe stradă fără să îmi dau seama. deja am început să uit să îmi pun lenjerie intimă. încă nu am trecut de ușa de la intrare SAU cât de bătrână par oare dacă puștanii din bloc mă salută cu bunăziua?

education sentimentale

ThePleasurist — Tue, 15 Jun 2010 22:26:38 +0000

în oricare dintre cei șapte ani de-acasă nu te-a învățat nimeni că nu e frumos să întrerupi prin săruturi și alte cele o domnișoară când vorbește?

dreaming of summer

ThePleasurist — Fri, 05 Feb 2010 16:28:11 +0000

cum mă mai tăvăleai în cearceafuri azi noapte! mă întorceai pe toate părțile ca pe o jucărie din metal cu cheiță și ce-mi mai plăcea! mă trăgeai de păr, îți înfigeai unghiile în carnea-mi albă, varianta de iarnă, și apoi mă mângâiai pe sâni, pe pulpe, pe gât și pe spate. îmi sărutai sfârcurile și tălpile și brațele și eu mă gâdilam și tu mă pocneai cu palmele peste fund. și râdeam, ce mai râdeam, ca proștii, de parcă era secret ce făceam între așternuturile albe de la capșa. când au dat zorii, m-am trezit obosită și cu un acut sentiment că tu chiar fusesei acolo, că am pulpele înroșite și că ne-am futut în draci.

the true joy

ThePleasurist — Wed, 27 Jan 2010 00:09:08 +0000

să deschizi nasturii unul câte unul sau să tragi fermoarul din metal în jos, să pipăi umflătura ceea și apoi să o guști pe îndelete, cum deguști înghețată italienească.

la pândă

ThePleasurist — Fri, 22 Jan 2010 18:17:38 +0000

ești de două zile în oraș și ai impresia că îți aparține. da, nu încerca să negi, și eu fac la fel cu orașe care nu sunt ale mele. te zgâiești de după de geamul hotelului de cinci stele în care stai și pretinzi că dacă vezi dincolo de perdele ai și dreptul. ai dreptate. și eu m-am uitat lung la singurul locatar de vizavi de mine. suntem de fapt niște voyeuri și ne place. stai la pândă ca un animal, la orice mișcare pe care o fac te foiești și respiri mai ritmat. ce crezi că o să se întâmple? că o să vin să-ți bat la ușă? că mă impresionezi într-atâta cu privirea fixă, mâna pe penis și ciorapii negri, lungi, cum au oamenii care stau în costum toată ziua, cât să mă ating în fața ta, la o distanță de-o stradă? trișez, pentru că eu știu ce o să se întâmple. o să ies aburindă din dușul fierbinte și cu o nonșalanță repetată de pare nativă o să trag perdelele pe rând. așa, încheiem jocul. pentru seara asta.

de arte

ThePleasurist — Tue, 05 Jan 2010 14:43:16 +0000

adevărata artă a frecării e să faci din penis pulă.

fericirea e atunci când

ThePleasurist — Sun, 03 Jan 2010 21:05:52 +0000

vii acasă, după câteva zile petrecute cu prietenii într-un mic oraș de provincie, într-un apartament aranjat ca la carte, pe balconul căruia stau berile, vodca și sucurile la rece, și îți faci un ceai. alegi un butter truffle pe care îl dregi cu niște lapte semi-degresat și desfaci canapeaua tare. înainte să te lăfăi în voie între așternuturile care miros a iarnă, proaspăt culese de pe balcon, faci un duș. fierbinte, lung, asezonat cu aromă de castravete și mentă. te plimbi un pic prin cameră, să simți după atâtea zile parchetul tău ăla vechi și inegal, care scârțâie în locuri știute numai de tine, și rămâi pironită, așa goală și aburindă cum ești, în fața geamului larg care dă spre stradă. vezi cum zăpadă se așterne pe acoperișul hotelului de vizavi și ți se fac goluri în stomac numai la gândul că anul ăsta are un început frumos care te face să zâmbești tot timpul. tragi pe tine un furou, deși nu-i vară, dar vrei să simți pielea catifelată, și te ghemuiești sub plapuma cu nivelul de căldură 3/4. ronțăi portocale, miroase în toată casa asta mică a crăciun, deși a trecut de mult, și răsfoiești visător o carte.

the Friday files

ThePleasurist — Mon, 28 Dec 2009 23:41:46 +0000

nu era prima oară când intram în blocul colț cu capșa. mai fusesem ademenit aici de două ori. prima oară, cu mere coapte. atunci eu adusesem vinul, alb, demidulce. ascultasem la pick-up călătoriile lui simbad marinarul și secasem rezervele de salivă cu poveștile lungi. a doua oară venisem pentru castane și vin fiert. mă aștepta în pijamale, fâstâcită că vinul îi ieșise prea dulce și aromat. dar castanele coapte erau mari și bune, ca la viena. de data asta, ca să fiu sincer, venisem pentru trupul ei, așa era convenția. glumise la început că pare a fi fata de vineri și iată că era o nouă vineri. am urcat treptele până la ușa gălbuie, din lemn, și

i-am deschis. îmi înghețaseră picioarele și trupul mirosind a portocale, aveam pe mine numai niște desuuri albe și fine. inima uitase să se oprească în loc, cum făcea de fiecare dată când îl vedea. avea zâmbetul ăla din ochi pentru care am gătit mere coapte și castane. atunci m-am și fâstâcit și am greșit vinul fiert, dar l-am băut așa, excesiv de dulce, de parcă pentru vin venise el atunci. de data asta nu a vrut să mănânce sau să bea, s-a înfruptat direct din corpul meu ca din cozonac. forma buzelor lui, vineție, a rămas mărturie pentru încă o seară de vineri pe pulpele-mi albe.

just a silly thought

ThePleasurist — Sun, 29 Nov 2009 09:19:40 +0000

te-aș chema înapoi să îți iei urmele de buze de pe coapsa mea, să ștergi amprentele lăsate apăsat pe tabloul cu balerină, să faci la loc cercurile colorate transformate sub greutatea noastră în pătrate.

fixație

ThePleasurist — Sun, 22 Nov 2009 22:07:39 +0000

nu-și poate scoate din minte imaginea trupului gol și alb, perfect sculptat în carne, sprijinit de paravanul japonez. între degetele cu bătături ținea o țigară aprinsă, singura lumină din încăpere.