e ciudat cum câteodată se strâng într-un loc atât de neîncăpător, cum ar fi o mașină, pe un drum de sute de kilometri, așa de multe trăiri. îi observam unghiile perfect tăiate și pielea arsă de soare și repetam în gând numele tău, al lui, și din casetofonul mașinii răsuna lamb. de parcă nu era [...]
nu-mi dau seama dacă de ce sufăr se numește naivitate sau romantism dus la extrem. cu fiecare semn al toamnei o iau razna. îmi imaginez că sigur asta e toamna aia în care se vor întâmpla lucruri minunate, de neuitat, de retrăit la nesfârșit, deh. și fără vreo schimbare mai notabilă iaca trec și lunile [...]
să nu ai ce zice, uite asta e o chestie. și cu toate astea să gândești tot felul de tâmpenii, de la cum în țara asta nici să te mai sinucizi nu poți, că te dă la teve, cum proust avea mare dreptate cu madlena aia a lui, numai că la mine se verifică printr-o [...]