ați observat cum câinii fără stăpân se uită lung la tine cu nasul lor umed și ochii lor triști? cum parcă așteaptă o privire, un semn, un gest ca să te urmeze și să le fii stăpân? în seara asta un astfel de câine îmi tăiase calea. în jurul nostru – apă și munți de zăpadă cu adâncimi incerte. i-am spus cald dă-te la o parte, iar el nu s-a dat. l-am ocolit ca apoi să mă urmeze. dacă mă opream, se oprea. dacă mergeam, mergea în spatele meu, ca și cum i-aș fi fost stăpân, ca și cum așteptase de la mine numai două vorbe. uneori mă simt ca un câine fără stăpân, l-aș urma pe primul străin care m-ar da în lături.