știam din ceilalți ani de după t. că nopțile de ianuarie sunt cele mai ciudate din întreg anul. m-au bântuit mereu aniversările noastre, ca două fantome care nu îmbătrânesc ele însele, ci doar adaugă câte un rid nou în fiecare an pe inima mea. vise cu unii bărbați care mi-au aparținut și cu alții cărora le-am aparținut, interminabile faux-pas-uri care durează câte șase ore, uneori chiar opt, în funcție de cum aud ceasul dimineața, strâng asupra mea nori de confuzie și cețuri de aer prea înghețat. din cauza nopților ăstora în care nici măcar sexul nu e bun am zile în care singurătatea apasă pe artere și nu lasă sângele să oxigeneze cum trebuie mintea.