să nu ai ce zice, uite asta e o chestie. și cu toate astea să gândești tot felul de tâmpenii, de la cum în țara asta nici să te mai sinucizi nu poți, că te dă la teve, cum proust avea mare dreptate cu madlena aia a lui, numai că la mine se verifică printr-o bucată de alivancă, cum prieteniile sunt lucruri pe deplin neînțelese și jules renard zicea bine că ele sunt de circumstanță, cum s-a mai dus o vară de pomană, cum the national, amy și florence nu-mi fac de fapt bine, dar continuu ca o tâmpită să îi ascult, cum cuvântul ăsta, tâmpită, era preferatul învățătoarei mele și cum eu îl zic cu aceeași intonație cum mi-l spunea ea demult, cum mă surprind uneori că chicotesc ca t., suntem niște maimuțe, de aia, cum am pierdut iară trenul și poate mai trebuie să îl pierd o dată, precum cocoșii din biblie, de 3 ori, ca să îmi bag mințile în cap, cum nu m-aș mai da jos din pat acuma, până la cuvinte simple ca everybody.hurts.sometimes.