nu’s mă nicidecum curajoasă, că dacă eram nu deschideam și închideam clapeta telefonului de nu știu câte ori, numai cu gândul că un mesaj ar schimba tot. sau nimic. aici e problema care mă frământă. că nu va schimba nimic în bine, că cel mult o să îmi spulbere șitotușidacă-ul ăla de care mă agăț ca o tâmpită de parcă mâine e sfârșitul lumii. și poate de fapt că am luat decizia înțeleaptă, că tot mi se arată atâtea semne, cum ar fi întâlnirile neașteptate. și mai ales gândul că alte dăți am avut cojones și am scris și am zis și ce trufașă eram numai ca să fiu atât de ușor deziluzionată. și dacă aș fi deschis mesageria, ce să fi scris. te plac și… și ce?
esti incredibil de naturala! ador sa te citesc.
*blushing* mulțumesc mult