traduceri & co

în oraşele mici, răsfirate printre păduri de portocali, lămâi şi măslini, auzi noaptea ca şi cum ai trăi-o pe trezie. paşii nedrepţi calcă piatra cubică dintr-un zid al caselor într-altul. orologiul din piaţa garibaldi sună a dimineaţă cu fiecare sfert de oră marcat. şi se mai aud păsări. croncănind. şi pe alocuri câte un lătrat de câine pierdut prin vreo casă cu camere mici, pardosite cu gresie lucioasă, de parcă nu-s camere de dormit, ci băi cu paturi şi perne. mă perpeleam ca pe ace, foc şi gheaţă în patul în care o bună prietenă şi-a dormit adolescenţa pe care i-o ştiu numai din poveşti. ardea pielea pe mine ca în cazanul iadului adânc precum întunericul nopţii. sfârcurile se întăreau de durere şi gândurile mi-erau tulburate de la vinul alb, demisec. desluşeam voci pe aleea de sub balconul străjuit cu fier forjat. io non parlo italiano, solo capisco. şi da, înţelegeam perfect că o ea plângea tărăgănat. nu putea înţelege de ce el a părăsit-o, dacă totul era atât de bine. i-aş fi explicat eu, dar nu vorbesc italiana, o înţeleg numai.