demult am scris că am visat orașul ăsta. plângeam în vis când îl vedeam luminos în fața mea. să fi făcut până acum vreo patru vizite, de fiecare dată alte au fost motivele, dar parcă mereu mai frumos mi s-a părut. mâine o să coborâm lin dealul feleacului, prin curba ceea extrem de periculoasă, o să ne lăsăm pierdute pe străzile mici și ciuntite de ani și cu puțin noroc o să trăim viețile de pe marile ecrane. pe asta cu trăitul altor vieți am mai făcut-o într-un an. aveam un telefon verde și părul lung și papuci cu mărgele și băiatul blonduț cu accent mă fascina și a fost prima oară când am crezut că pot trăi fără tine. fusese o vară turbată, până și ea era așteptată cu flori de câmp la hotel și ar fi fugit cu necunoscutul care îi promisese într-o seară regia pentru viața de după cluj.