am observat de cum am intrat în apartamentul extrem de dezordonat pălăriile de pe perete. erai stresat că e mizerie și nimic nu e la locul lui, dar nu-mi puteam lua ochii de la pălăria gri, rotundă, ce părea ruptă dintr-un film mut. stătea agățată într-un cui, alături de o bască și o altă pălărie. o ai de când aveai 6 ani, ești fotografiat cu ea, îmi zici. pe vârfuri, pe salteaua albă, mă ridic și o iau. mă mișc grațios, deși jesuispassouple, în fața oglinzii strânse de pe stradă. pălăria îmi vine ca turnată, iar atunci când mi-o iei de pe cap sunt deja goală și udă.
Unbearable lightness of being, filmul, 1988, kaufman, scena cu palaria.
m-a dus gândul și acolo.