nu știu cum de nu mi-a venit mie ideea asta înaintea ta. am mereu idei, care mai de care mai trăsnite și numai bune de aplicat, dar la asta m-ai luat. adică imaginația mea zburdă ca o nebună, visează puli detașabile (m-am trezit extrem de siderată de mintea-mi obraznică, să știți), partide de sex cu necunoscuți și pe alocuri interziși, pe tine cu mine într-o iubire mare. ce mai tura-vura, visează cam de toate. și își imaginează că oamenii se regăsesc așa, doamne, ce prostie, că doar nu suntem delfini să scoatem sunetele alea și să petrecem toată viața lângă aceeași persoană. dar, îți spun, ideea asta nu mi-a trecut prin cap. probabil că nu e bună, de aia. așa că mult succes cu ea, să vedem de fapt dacă funcționează să mă ignori ca să mă uiți.
imi dai speranta ca a fi real nu inseamna a fi nebun
Daca nu te ignora cu siguranta nu te uita… let me know daca functioneaza, poate o sa incerc si eu
I take off my hat to you!
o idee mai mica era.
…and I subscribe.
sunt o mare fricoasa ca imi shutuiam ideea dintr-un colt in altul al mintii mele…nu aceeasi ca a ta, doar pe alocuri
e bine cand ma simt aproape de oameni.
sau cand stiu ca oamenii sunt ca mine. multumesc.
eu mulțumesc că îmi arăți că și eu sunt ca oamenii. e cald gândul ăsta din când în când