mă simt ca un copil căruia îi sunt aduse toate bomboanele de pe toate colivele din biserică. căruia îi sunt cântate sonate la vioară și i se dă tort, chiar două felii deodată. am fost pe rând și meza și ota și cela. puteam să rămân oricare dintre ele, am preferat să ies din lumea mea închisă și să mă prefac că iubesc. cu trupul. dar nu despre asta vreau să scriu. vreau să vă spun că liberă ca azi nu m-am mai simțit de mult. ca atunci când prindeam aripi calde vara și mă luau pe sus aburii alcoolului. dar acum sunt trează, poate puțin de tot amețită de la antibiotice. și liberă. să gândesc, să scriu, să visez, să fiu eu. fir’mituri de libertate.