la pândă

ești de două zile în oraș și ai impresia că îți aparține. da, nu încerca să negi, și eu fac la fel cu orașe care nu sunt ale mele. te zgâiești de după de geamul hotelului de cinci stele în care stai și pretinzi că dacă vezi dincolo de perdele ai și dreptul. ai dreptate. și eu m-am uitat lung la singurul locatar de vizavi de mine. suntem de fapt niște voyeuri și ne place. stai la pândă ca un animal, la orice mișcare pe care o fac te foiești și respiri mai ritmat. ce crezi că o să se întâmple? că o să vin să-ți bat la ușă? că mă impresionezi într-atâta cu privirea fixă, mâna pe penis și ciorapii negri, lungi, cum au oamenii care stau în costum toată ziua, cât să mă ating în fața ta, la o distanță de-o stradă? trișez, pentru că eu știu ce o să se întâmple. o să ies aburindă din dușul fierbinte și cu o nonșalanță repetată de pare nativă o să trag perdelele pe rând. așa, încheiem jocul. pentru seara asta.