The Pleasurist

umblă vorba prin vecini că ai fost vicecampioană olimpică la canotaj. și că erai frumoasă tare, mimico, așa zic azi tata și unchii mei. chiar și mama, cu vocea mai stinsă, zice că, da, aveai ceva al tău după care alergau toți băieții. și apoi te-ai lăsat de sport și te-ai făcut stiuardesă, de se mândrea un sat întreg cu tine. că zbori prin țări necunoscute și că știi limbi străine. ai crescut singură un copil, fata cu ochi oblici, care nu și-a cunoscut niciodată tatăl; copila care călărea cai fără șa și trecea prin geamuri numai ca să câștige pariuri prostești.

mă fascinai, mimico. încă mă surprinzi cu aparițiile tale de doamnă printre bătrâne ridate și înfofolite în ilice croșetate. mergeam cu drag la tine că știam că ai sucuri la cutii și vin la sticluțe mici, de bord. de la tine mă aprovizionam cu tot felul de caserole și ceșcuțe din care îmi serveam invitații nu mai mari de zece ani. de la tine mâncam ciucalăți cu alune, cum nu avea nimeni în jur.

azi purtai o haină de blană și printre crucile înghețate din cimitir păreai o stiuardesă în trecere. dacă nu aș fi știut că ai crescut vaci și cai și oi de dragul de-a avea curtea plină de animale, aș fi crezut că îți petreci zilele prin saloane de spa. de nu te-aș fi văzut la câmp, săpând rânduri de porumb, aș fi crezut că îți faci vacanțele prin orașe veșnic însorite. revăzându-te, mi-am amintit când în ultima noapte a revoluției, acum 20 de ani, am dormit la tine. cum alice, cu cei trei ani ai ei, se ascundea după soba din teracotă maro și cum mama ta dădea în bobi și spunea că o să îi prindă. pe cine, n-am aflat niciodată. și după-amiaza de vară în care îți alergai împreună cu mama și mătușa amantul, pe șosea. țipați după el, iar el, după bătaia încasată, avea să se întoarcă la soție și copii.

nu știu dacă ai fost vicecampioană olimpică la canotaj. și ce mai contează de fapt? ai fost cea mai frumoasă fată cu care s-au jucat tata și verii lui, doamna în haine luxoase care îmi dădea dulciuri și sucuri la cutie. azi, ai aproape 60 de ani și pe chipul luminos, ridat, zâmbetul pare să spună în continuare nebucurămcăațialescompanianoastră. mă fascinezi, mimico.

§ December 12, 2009 · Playground · Tags: · [Print]

4 Comments to “mimica”

  1. romine says:

    excelent mimo!

  2. ThePleasurist says:

    sarumâna

  3. This post has been awarded Immortal Ping’s Most Rare Seal of Approval

  4. ThePleasurist says:

    bănuiesc că e de bine, așa că nu pot decât să mă înclin :)

Leave a Reply