last christmas you gave me your heart.

băusem în noaptea aia de crăciun cât pentru tot anul aberant de care avusesem parte. începuse cu noi doi, într-o cameră de apartament care dădea spre casa cu cerbi; ce frig, trebuia să ne încălzim piele pe piele, să adormim unul în celălalt. continuase cu partide de sex prin țări străine, orașe necunoscute, în care ne arătăm lumii ca cei mai frumoși doi oameni din univers. și se sfârșise atât de banal pe o bancă, într-o după-amiază calmă de iulie. am vrut să îl uit, anul, în noaptea aia. mă împleticeam încercând să ies din barul cavernos în care nimerisem cu ei, împletiți de mine de când cu parisul, de când ne legasem poveștile și viețile. erai rezemat de peretele barului, îngândurat și parcă îmbătrânit de zilele fără de mine care trecuseră peste cei 196 de centimetri ai tăi. mi s-au tăiat picioarele și n-am căzut. mi s-a uscat gura, dar ți-am răspuns că nu e barul lui tata, poți bea bere unde vrei. și ai venit după mine, ți-era teamă sau poate te amuzai văzându-mă atât de încurcată de prezența ta. ce să zic, și acuma mă cutremur când mă gândesc că ai venit să îmi spui că mă iubești și că să nu mai beau, că nu-mi face bine, că ce caută țigara aia în mâinile mele. eram slabă și dezorientată, am vărsat berea pe tine și nu mi-a păsat, te-am lăsat să mă urmărești ore, te-am prezentat prietenilor și te-am sorbit din privire. ai stat cuminte la tot spectacolul ăla de doi bani și m-ai luat acasă spre dimineață. îmi înghețaseră mâinile, mă durea gâtul și știam că așa trebuie să fie, că fără tine n-avea cum să fie crăciun.