the face he had read was strangely mine

ce bine că ai venit, mimo, am auzit strigându-se chiar când am deschis ușa metalizată. mi-era foarte cald, deși abia mijea vara, dar transpirasem după ce pedalasem în drum spre ei. le adusesem ceva, flori poate, nu mai știu. el era în boxeri, căldura strânsă de mine de pe drum parcă îi ataca și lui porii, dar numai eu mă plângeam, ea se alinta într-o rochiță prea volatilă chiar și pentru arșița aia. hai, dă-ți maioul jos. părul umed mi se lipea de fața pătată de pistrui, pantalonii noi și albaștri din in îmi făceau un fund apetisant sau așa credeam eu. am rămas în sutien, mi-am lăsat bretelele să alunece pe umeri, am ignorat-o pe ea care se tot fâțâia și îmi distrăgea atenția cu buzele-i senzuale și am stat nemișcată. chipul mi-era plat, nu citeai pe el tristețe sau bucurie, eram eu, dar fără o expresie anume. apoi, după ce flash-urile au încetat, m-am îmbrăcat lent, căldura din trup se volatilizase, ea și-a ales o rochie albă și transparentă, el și-a luat jeanși și tricou și am ieșit toți trei spre locuri unde fețele aveau să ne fie îmbrăcate cu zâmbete/râsete/rictusuri/lacrimi.