your lips tasted like beer. or maybe mine.

domnul c. mă privea cu coada ochiului de dincolo de masa din lemn. între noi erau un teanc de genți și câteva sticle de bere, goale. abia ce ajunsese chelnerul cu încă un rând de bere, printre care și una pentru mine, a treia poate. mi-era sete, picioarele băteau nervos pietrișul de sub bancă și râdeam prostește. ce dracului era de zis? teoretic, multe. practic, nimic. de cum a aterizat sticla de bere în fața mea, a înșfăcat-o și a început să bea, ca și cum îi aparținea. n-am zis nimic, deși mă mâncau buzele, și am continuat să le zâmbesc celorlalți. toate ca toate, dar nezisul ăsta nimic m-a făcut criță. dansa totul în capul meu, pe ritmul unor melodii necunoscute. nu mi-amintesc prea multe. poate fuga prin fața mașinilor care stăteau la stop, deși era roșu pentru pietoni, dar și aia e ca prin vis și mă duce cu gândul la o excursie în grecia. deci poate n-a fost. acel tot din capul meu a încetat să mai danseze când am fost brutal împinsă de peretele liftului și sărutată cu foc.